Traseul Aplicativ la Admiterea in Academia de Politie si in Scolile Postliceale MAI (Campina, Cluj, Dragasani, Falticeni, Oradea) cere de la candidati cate puțin din toate:

Obstacolul 3: Rostogoliri

 

Toată lumea a făcut în primii ani ai copilăriei tumbe sau în clasele primare, gimnaziale, chiar liceale, rostogoliri înainte. În principiu este un element simplu, dar pot întâmpina dificultăți cei ce sunt amotrici, nu au experimentat acest exercițiu sau au căpătat o frică de-a lungul timpului. Acestora le recomand un instructor, atât pentru a le direcționa/corecta mișcarea, a îi proteja pe timpul ei, cât și pentru a le da încredere, prin prezența lor.

 

In poziția ghemuit, ambele mâini pe sol, bărbia se lipește cât mai mult în piept (în felul acesta coloana va fi arcuită), se blochează mâinile pe sol la distanța minimă, atât cât să se strecoare capul și se împinge în picioare. Contactul se face cu ceafa sau cu umerii (dacă nu faci din ghemuit, ci din picioare și ai elan), bărbia va fi ținută forțat în piept până la rularea totală pe coloană. Dacă rostogolirea se face din picioare, la elan pot contribui și brațele printr-o mișcare de sus în jos. Cireașa de pe tort este de a face rostogolirea fără a sprijini brațele pe sol, ci direct pe umeri, dar necesită multă pregătire și nici nu știu dacă este permis în timpul traseului.

 

Mai multe detalii: 

• 1. în ghemuit, cu bărbia în piept și genunchii strânși cu brațele, te lași pe spate (decubit dorsal), păstrând poziția inițială, adică: bărbia în piept, brațele peste genunchii strânși la piept. Exersezi de câteva ori până te simți confortabil. Apoi, același lucru, doar că nu faci o singură șăsare pe spate, ci încerci să mai faci două cicluri față-spate (un fel de bărcuță pe spate sau de Hopa-Mitică).
• 2. după ce ai făcut suficiente repetări încât memoria neuro a creat un șablon al poziției fiecărui element, încerci să faci o rostogolire din ghemuit. Nu încerca să împingi corpul spre in față prin folosirea mâinilor pentru că coloana va tinde să se îndrepte și atunci vei cade pe spate (pătratul are colțuri, nu se învârte precum roata....rotund). Asigura-te că nu strici absolut nimic din poziția inițială de plecare.
• 3. apoi, faci rostogolirea din picioare, folosindu-te și de elanul brațelor, păstrând aceleași elemente tehnice.
• 4. când și acest pas ți se pare confortabil, faci rostogolirea din alergare ușoară.

 

PROBLEMA majoră este a celor cu frici. Nu întâmplător au căpătat această frică. În copilărie au avut o căzătură, o mișcare greșită la sport sau un alt motiv ori poate au vertij, suferă de amețeli. În cazul acesta, situația este mai delicată, dar este rezolvabilă, mai ales în prezența unui instructor care știe cum să lucreze cu psihicul tău.

 

 

Cum? În primul rând porți o discuție intimă cu tine, ocazie cu care conștientizezi problema și o recunoști, dar îți propui să te vindeci de anxietatea respectivă. Apoi, identifici care este momentul exact când apare anxietatea. Te ajut eu, de regulă apare exact înainte ca ochii să întâlnească salteaua, adică îți e frică să îți desprinzi ochii de pe saltea, adică atunci când simți că nu mai ai simțul orientării. E ok. Toți experimentează acest lucru, mai devreme sau mai târziu, la o activitate sau alta: unii se tem să meargă, alții se tem de spații închise, alții de înălțimi, alții se tem de a sări cu parașuta adică acolo unde dispare complet pământul de sub picioare. A ta e de a nu mai avea ochii pe saltea. Acceptă acest lucru, fă-l indiferent de teama avută, ai încredere că nu are ce să ți se întâmple, dacă ți se întâmplă ceva, nu vei muri. Încalzit bine, nu are ce să ți se întâmple.

 

 

 

Urmatorul Obstacol, intr-un nou articol.